Dărâmarea simbolurilor și rescrierea istoriei.
Vedem cum simboluri ale trecutului sunt demolate unul după altul: Flacăra din Vlăhița, 1 Mai, IUC și altele. Prin această acțiune, pare că se șterge cu buretele o parte din istoria noastră, înlocuită cu o alta, o istorie a mall-urilor și a ansamblurilor rezidențiale. Oare cine își va mai aminti că, pe vremea unei economii energofage, exista o structură verticală cu specialiști competenți? Învățământul tehnic avea absolvenți valoroși, capabili să facă față competiției occidentale, poate nu la nivelul idealizat de un narcisism românesc nesănătos, dar exista un nucleu solid.
Dilema românului: între revoltă și supunere
Care este soluția în fața acestei situații? Ne revoltăm ca în 1907, dar în același timp ne supunem zicalei "capul plecat sabia nu-l taie". În psihicul românului pare să existe o axiomă ascunsă, nerostită, un atribut al inconștientului colectiv: teama că înlocuirea clasei politice actuale cu una progresistă, care ar promova competența, specializarea, integritatea, respectarea legilor și încurajarea muncii, ne va priva pe noi, oamenii de rând, de "descurcăreală", de ajutoare, de posibilitatea de a ne fofila, de a "ciupi" mici favoruri de la stat, de a ne ascunde în starea de "merge și așa" și "muncă puțină, distracție multă".
Oboseala unei lupte de 30 de ani
Personal, am obosit încercând cu disperare, timp de 30 de ani, să fac tot ce-mi stă în putere ca țara asta să nu se îndrepte în direcția previzibilă încă de la începutul anilor '90.
Context european tulbure și spectrul imperialismului
Traversăm vremuri tulburi în Europa. Țări ca Germania și Franța, care și-au deschis granițele de zeci de ani pentru a împrospăta națiuni îmbătrânite, se confruntă acum cu convulsii sociale greu de controlat. Restricțiile și îngrădirile sunt percepute de întreaga societate ca fiind extrem de dure. Reașezarea societăților europene pe noi norme sociale este o provocare majoră. Și mai există un aspect dur: imperialismul nu a dispărut, ci doar își schimbă formele în funcție de vremuri.
Consecințele cultivării negativității
Este evident că, dacă cultivi prostia, incompetența, hoția și banditismul de grup, nu te poți îndrepta decât spre direcția țărilor africane corupte sau latino-americane.
Amintiri amare din anii '90
În anii '90, am fost alergat, înjurat și împroșcat cu ocară pentru că eram considerat "neam de chiabur" și pentru că doream să schimb un sistem care, paradoxal, pentru păturile medii și de jos, funcționa relativ bine în primii ani post-decembriști: salarii bune, servicii similare cu cele de dinainte ("timpul trece, leafa merge, noi cu drag (ne facem că) muncim"). Am stat în Piața Universității cu speranța de a nu mă mai simți izolat într-o mare de oameni care își doreau o țară la fel de comunistă, dar cu rafturile pline de banane și alte mărfuri, chiar dacă nu și le puteau permite. Țara trebuia condusă de cei care mâncaseră "salam cu soia".
Dezamăgirea față de alegeri și clasa politică actuală
Timp de 30 de ani, nu am lipsit de la nicio votare, nici măcar atunci când, din motive medicale, am solicitat urna mobilă acasă. Pe acest Iohannis, un "căpcăun gângav", un robot fără personalitate, l-am votat să ne ferească de Victor Ponta și de PSD. Victor Ponta începuse "party-urile" cu chinezii și își construia rampe de lansare pentru viitorul său de prim-ministru. Ce a făcut acest mitoman "prim-excursionist" al țării? Ne-a vândut PSD-ului! La primării și prefecturi este aceeași situație. Se zvonește că Volosevici a bătut palma cu PSD, urmând să candideze din partea lor.
Trădarea valorilor liberale
Neamurile mele au fost liberali de peste 100 de ani, oameni cu profesii liberale, cu valori liberale. Aceste valori le-am învățat acasă, în spiritul muncii și al integrității profesionale. PNL a trădat aceste valori încă de la început. Radu Câmpeanu, un diletant cu o imagine bună și un discurs steril, ascundea în spatele său trădarea: pactul cu FSN-ul, cu Iliescu.
Un sentiment de trădare și eșec
Nu fac istorie, am trăit acele vremuri și m-am implicat pentru ca această țară să urmeze un drum al prosperității, al progresului, al dezvoltării sociale (adică al solidarității, empatiei, valorilor morale, al libertăților bine înțelese), al respectului reciproc între indivizi (fără intruziuni în intimitatea lor) și, nu în ultimul rând, în dezvoltarea unui naționalism moderat și sănătos, care să ajute la conservarea reală a istoriei neamului românesc. Dacă ne mândrim cu ceva românesc, să ne mândrim cu lucruri reale, nu cu mituri grandioase fără fundament.
M-am simțit și mă simt trădat, am sentimentul că am eșuat în demersurile mele, că nu am făcut suficient de mult. M-am simțit... manipulat, folosit de o gloată de hoți și proști care s-au înstăpânit pe viață în funcțiile pe care le ocupă acum. Pe cine votezi, tot aia este. Vine gloata cerșetoare și anulează tot. Nici nu ai avea ceva mai bun de ales, parcă ai căuta ceva de valoare într-un talcioc plin de vechituri.
Întrebarea care persistă: Ce-i de făcut?